Somatic Personal Development® este un concept terapeutic care a aparut din respect pentru procesul de vindecare al persoanelor care pasesc pragul cabinetelor de terapie, din dorința de îmbunătățire continuă a actului terapeutic și din angajament pentru formarea profesionala, a noastră, specialiștilor în domeniu.
Viziunea Somatic Personal Development® este aceea de a sustine educatia psihosomatica ca parte integranta și importantă a procesului terapeutic de vindecare iar valorile care sustin acest concept sunt determinare, blândețe și curaj.
Topicul traumei sexuale și al sexualității este în continuare unul sensibil atât pentru clienții care vin în terapie, dar în egală măsură și pentru specialistii care lucrează cu el. Și spunem noi că este nevoie de curaj pentru a deschide acest topic și de multă blândețe pentru a putea sustine procesul de vindecare.
Deși aparent astăzi se vorbește mai mult si mai deschis despre această formă de
abuz, lipsesc în continuare informațiile sănătoase de care avem nevoie pentru a înțelege care este abordarea terapeutica potrivita, cum recunoaștem abuzul, unde și cui putem cere ajutor.
Somatic Personal Development® susține acest demers terapeutic psihoeducational prin workshop-uri care se adresează atât publicului larg cât și specialistilor în domeniu, workshop-uri care sunt sustinute de Florica Motoc si Florentina Niculescu, dar si de traineri si formatori internationali ce au răspuns invitației noastre de a fi parte activă în acest proces.
Suntem onorate să invatam si să crestem în comunitate împreună cu colegii noștri terapeuti, prin workshop-uri de specialitate cum au fost cele de anul trecut – ”Strategii avansate în lucrul somatic cu trauma sexuala si sexualitatea” – Ariel Giarretto, trainer international Somatic Experiencing®
și ”Călătoria vindecării sexuale” – Liane Pinto, trainer international Somatic Experiencing® și continuăm să facem asta si anul acesta prin workshopul ”Descoperirea surselor traumei sexualității”(Uncovering the roots of sexuality trauma) – Ariel Giarretto, trainer international Somatic Experiencing® .
Este astăzi mai mult decât oricând esential să stim că: Abuzul sexual este o epidemie. Estimările cercetării indică faptul că aproximativ una din trei până la patru femei și unul din șase bărbati au fost victime ale abuzului sexual în copilărie.
Formele de abuz sexual la adulti, cum ar fi violul la prima întâlnire, precum și alte tipuri de exploatare sexuală sunt, de asemenea, extrem de răspândite. Nimeni nu este imun la abuzul sexual. Abuzul sexual se întâmplă femeilor și bărbaților de toate rasele, vârstele, culturile, religiile, nivelurile socio-economice si orientările sexuale.
Trauma nu este provocată mereu de un incident concret, ci poate apărea si ca o reactie la un abuz continuu, cum ar fi o relatie in care sexul este nedorit, chiar daca exista un fel de „consimtamant” in care una dintre parti spune da pentru a nu fi ranita ori se simte blocata in relatie, sau este obligata sa intretina relatii sexuale.
Asadar, abuzul sexual poate fi definit ca fiind incalcarea spatiului intim al unei persoane, atingerea oricarei părți a corpului fara acordul acesteia și tot ceea ce corpul nostru percepe ca fiind intruziv și nepotrivit.
Victimele abuzului sexual nu sunt de vină. Responsabilitatea pentru abuz sexual îi revine exclusiv abuzatorului .
Abuzul sexual este greu de reținut. Se estimează că aproximativ jumătate din toți supraviețuitorii suferă de o formă de pierdere a memoriei. De multe ori, abia când supraviețuitorii se simt sprijiniți și în siguranță încep să-și amintească de abuzul sexual.
Abuzul sexual este greu de dezvăluit. Din cauza sentimentelor de rușine, jenă sau frică, multe victime ale abuzului sexual nu raportează experiențe de abuz sexual. Mulți supraviețuitori au îndurat ani de suferintă tăcută.
Abuzul sexual are efecte grave de lungă durată. Trauma abuzului sexual poate fi la baza multor probleme psihologice, cum ar fi depresia, anxietatea, stima de sine scazuta, comportamentele auto-abuzive, problemele sociale, disfuncții sexuale si dependentele alimentare, chimice sau sexuale.
În plus, abuzul sexual a fost asociat cu probleme medicale precum dureri de cap, astm, palpitații ale inimii, dureri de stomac, colon spastic, dureri pelvine, leșin, amețeli si o varietate de afectiuni fizice cronice.
In cabinetul unui terapeut, cel mai adesea auzim întrebări precum : ” Este recuperarea posibilă” ?, ”Pot să mă vindec”? ”Cum mă vindec”? ”Cum am încredere că ceea ce îmi amintesc este real”? va crede cineva”?
Raspunsul este da, recuperarea este posibilă. Supraviețuitorii se pot recupera după efectele abuzului sexual folosind pași care implică recunoașterea efectelor, tratarea amintirilor, depășirea sentimentelor de vinovătie, dezvoltarea încrederii în sine, suferința de pierdere, exprimarea furiei, dezvăluirea abuzului, rezolvarea sentimentelor fată de infractor, îmbunătățirea îngrijirii sănătății, și a învăța
cum sexul poate fi sigur, sănătos și plăcut.
O varietate de resurse pentru vindecare sunt disponibile astăzi pentru a ajuta supraviețuitorii să se recupereze. Acestea includ cărti, forumuri online, centre de consiliere, grupuri de sprijin, organizații de abuz sexual și conferințe de specialitate.
Literatura de specialitate care a descris experiența traumatizantă a abuzului sexual din copilărie a început să fie publicată mai frecvent și a fost mai ușor disponibilă, iar acest fenomen se intampla pentru ca statisticile privind prevalența acestei traume la copii au crescut ingrijorator de mult. Prevalenta este mai mare la femei, insa exista destul de mult si in randul barbatilor, insa neverbalizata din cauza puterii credintelor limitative adanc internalizate. Au fost legiferate legi care defineau în mod specific abuzul sexual din copilărie drept infracțiune. Instanțele au devenit mai implicate, reacționând la numărul mai mare de arestări si urmăriri penale a abuzatorilor. Rapoartele din massmedia au fost mai răspândite și au facilitat conștientizarea publicului cu privire la trauma sexuală la copii. Școlile au început să ofere programe pentru a ajuta la educarea copiilor despre tipurile de abuzuri. Au fost produse emisiuni de televiziune și filme care s-au concentrat pe tema abuzului sexual din copilărie. Aceste evenimente multiple au ajutat la dezvăluirea miturilor din jurul acestui secret de familie. Un sistem de convingeri stabilit general acceptat este adesea identificat ca existent în familiile în care are loc abuzul sexual. Acest sistem de credințe poate menține controlul făptuitorului asupra copilului victimă, poate contribui la sistemul de negare a familiei și poate susține o istorie repetă de abuz sexual din generație în generație. Este de retinut ca cele mai multe abuzuri
sexuale se intampla in familie, si de cele mai multe ori „trec ca neobservate” sau sunt tratate ca „asa se comporta el/ea”.
Cele mai des întâlnire simptome ale abuzului sexual pe care le întâlnim în practica terapeutica sunt:
Evitarea, temerea sau dezinteresul pentru sex, abordarea sexului ca pe o obligație, experimentearea sentimentelor negative, cum ar fi furia, dezgustul sau vinovăția prin atingere, dificultatea de a fi in contact cu senzatiile, starea de detasare emotională și lipsa prezenței in timpul actului sexual, gânduri și imagini sexuale intruzive sau tulburătoare, implicarea în comportamente sexuale compulsive sau inadecvate, dificultăti în stabilirea sau mentinerea unei relații intime, dureri sau disconfort vaginal , tulburări de dinamica sexuală.
Atunci cand vorbim despre trauma sexuală și sexualitate, este foarte important, spunem noi vital chiar, ca profesioniștii din domeniul sănătătii care doresc să lucreze cu această categorie traumatică sa isi fi lucrat ei înșiși acest topic, căci adesea lucrul efectiv in cabinetul terapeutic depășește cadrul teoretic adus de literatura de specialitate. Este un proces continuu de invatare, de vindecare, de aceea formarea continuă dar și procesul personal al terapeutului care susține acest topic sunt conditii esențiale.
Fie lipsa de cunoastere a terapeutului in lucrul cu trauma sexuala, fie tratamentul ineficient propus de acesta poate duce la prelungirea efectelor acestei traume și la retraumatizare.
Mai mult decât în orice alta formă de terapie este important să spunem ca in lucrul cu trauma sexuala nu exista răspunsuri sau soluții fixe și rapide. Schimbarile cer timp și există un ritm natural de vindecare al corpului fizic, vorbim de o terapie de lungă durată (ani) care cere implicare și determinare. Noi informații și înțelegeri sunt integrate în mod constant pe măsură ce se fac schimbări semnificative în atitudini si comportament. Este nevoie de timp pentru a schimba tiparele stabilite de gândire și de răspuns. Insa atunci când ne ingaduim timpul, recompensele merită experiența.
Căci, vindecarea sexuală este o muncă profundă de creștere personală in care poți descoperi mai mult si mai profund relația cu tine însuti, relatiile cu ceilalti, relatia cu viata. Călătoria este cel mai adesea provocatoare, cu mult tumult emoțional chiar si atunci când esti sustinut.
De aceea, ajutorul de specialitate in sine poate reprezenta un aspect al grijei sănătoase de sine si de asemenea un reper important al vindecării. Terapeutului personal i se pot alătura grupuri de suport sau prietenii care sunt familiarizați cu vindecarea abuzului sexual.
Ce rost mai are să fac asta acum? Trecutul e trecut și nimic nu mai poate schimba asta! Sunt gânduri care apar și care de regulă blochează această călătorie a vindecării sexuale, asa cum obisnuim noi să o numim. De aceea este bine de stiut că acest proces poate fi început numai atunci când persoana este pregătită să facă asta. Cel mai adesea, un terapeut simte abuzul sexual dincolo de orice poveste narata in cuvinte. Căci corpul vorbește. Corpurile noastre spun adevărul despre tot ceea ce a fost frumos și deopotrivă nepotrivit sau abuziv pentru noi. Și cel mai important aspect pentru cei care ajung sa isi vindece această traumă este să stie că este povestea lor, momentul este personal iar ritmul este unul natural.
De la trauma sexuală la sexualitate conștientă este procesul prin care ne întoarcem in viață revendicând puterea personala pierdută și prin care ne reconectam cu dreptul înnăscut de a ne bucura de propria sexualitate.
articol publicat în revista Psychologies
